Asa cum spuneam si in articolul anterior, recent am reintalnit niste termeni auziti in copilarie in basmele populare: apa vie si apa moarta. Contextul in care am auzit termenii m-au facut sa cred ca cineva chiar credea ca exista atat apa vie cat si apa moarta, drept pentru care, curiozitatea m-a facut sa caut despre ce este vorba.Astfel am gasit referiri despre cateva zone de pe Pamant, unde oamenii de stiinta (nu britanici :P ) au descoperit ca apa are un rol important in viata celor care traiesc in acele zone. S-a descoperit ca in zona Hunza oamenii traiesc mai mult, si au parte de o viata lipsita de bolile cu care noi, restul lumii ne confruntam de regula.
In Hunza oamenii traiesc mai mult, sunt mai sanatosi, femeile pot ramane insarcinate pana la varste mai inaintate decat media din tarile asa zis "civilizate", nu exista cancer, carii sau boli degenerative; iar o parte foarte importanta a acestui miracol este datorat apei indigene.
Aceasta apa provine din ghetarii vechi de sute de mii de ani ce se gasesc in muntii ce inconjoara zona. Ea si-a facut fagase printre rocile muntilor, si se amesteca in drumul ei cu o sumedenie de minerale, care ii dau un aspect incetosat. In drumul ei se ionizeaza negativ, fapt care ii creste potentialul de reducere al oxidarii (ORP), si o transforma intr-un puternic antioxidant atunci cand este bauta, dandu-i puterea de a curata radicalii liberi din corp. De asemenea, mineralele incarcate negativ sunt mult mai usor absorbite in corp.
Se crede ca insusi Henri Coanda a fost printre primii cercetatori care au studiat apa din punct de vedere al stiintelor aplicate. Desi este cunoscut in primul rand pentru studiul dinamicii fluidelor si pentru cercetarile sale in aeronautica, Henri Coanda a avut o obsesie pentru apa structurata (da, este vorba despre subiectul din filmul prezentat in articolul anterior :P ) si efectul ei asupra sanatatii. In anii '30 Coanda s-a dus personal in Hunza, ca sa testeze ipoteza ca apa este cea care sta la baza longevitatii si sanatatii oamenilor din aceasta zona. Dupa multe cercetari si experiemente el a demonstrat ca longevitatea si lipsa bolilor din zona Hunza se datoreaza intr-adevar apei specifice acestui loc atat prin consumare directa, cat si indirecta prin intermediul plantelor crescute pe terenuri irigate cu aceeasi apa.
Istoria ne arata ca cercetatori rusi si japonezi au explorat aceleasi ape ca si Coanda dupa al doilea razboi mondial. In anii '40 deja devenise un fapt binecunoscut ca apa din Hunza era raspunzatoare pentru sanatatea localnicilor. Problema se punea acuma de cum sa fie reprodusa aceasta apa. Cum reproducerea conditiilor geografice, geologice, meteorologice si istorice nu putea fi pusa in practica, cercetatorii au mutat sarcina "copierii apei magice" in conditii de laborator, unde puteau controla conditiile.
Primii care au gasit o metoda de a reproduce calitatile apei Hunza au fost oamenii de stiinta rusi. Plecand de la cercetarile lui Michael Faraday au descoperit ca electroliza apei are un efect incurajator asupra structurii ei moleculare.
Prin electroliza apei de la robinet (filtrate), aceasta se imparte in doua componente si anume apa alcalina ionizata (apa vie) si apa acida ionizata (apa moarta).
In anii '50, japonezii au inceput testele, preluate de la rusi, cu ape ionizate in universitatile cu profil bazat pe agricultura, observand rezultatele pozitive atat asupra plantelor cat si a animalelor. In 1954, primele aparate de ionizare a apei au fost produse si introduse in spitale. In 1960 a fost infiintat primul institut ce avea ca unic scop cercetarea efectelor apelor ionizate atat din punct de vedere medicat cat si in agricultura. In ianuarie 1966, proprietatile curative ale apei ionizate au fost certificate de Ministerul Sanatatii si Reabilitarii din Japonia.
In anii '70 aparatele de ionizare a apei au fost introduse si in Coreea (atat de Nord cat si de Sud), unde s-au produs aparate mai mici (pentru uz casnic). Aceste aparate de uz casnic, au fost apoi exportate si in USA, unde au primit avizul FDA.
La ora actuala aparatele de ionizare a apei au devenit un standard in Japonia, unde aproximativ 30 de milioane de oameni au acces la apa ionizata atat prin intermediul aparatelor de uz casnic, cat si prin acces liber la ea in institutiile unde lucreaza sau prin sistemul de sanatate.
Bibliografie:
- The Hunza Health Secret of Longevity
- Water Ionization: Historical Account by Dr. Linda Posch
